Statele Unite sunt principalul sustinator militar al Kievului - caruia i-a furnizat de la inceputul Razboiului din Ucraina, la 24 februarie 2022,  armament in valoare de 44,5 miliarde de dolari.Insa incapacitatea Congresului american de a debloca un nou ajutor si posibilitatea alegerii la 5 noiembrie a lui Donald Trump - care pune la indoiala, daca nu este ostil continuarii ajutoarelor - cresc responsabilitatea europenilor.Cele 27 de state membre UE au furnizat Ucrainei ajutoare militare in valoare de 28 de miliarde de euro de la invazie si urmeaza sa-i livreze armament in valoare de 20 de miliarde de euro in 2024, potrivit sefului diplomatiei europene Josep Borell.Insa este necesar "sa faca mai mult", indeamna cancelarul german Olaf Scholz.Europenii si-au crescut bugetele apararii, iar unii, ca presedintele francez Emanuel Macron au proclamat trecerea la o "economie de razboi", insa numai noua tari au alocat peste 2% din PIB apararii in 2023.Intre cele noua tari nu se afla nici Germania, nici Franta si nici Italia - cele mai bogate trei tari din UE, dotate cu o industrie a apararii puternica."Tarile europene nu si-au crescut bugetul in mod fenomenal dupa invazia Ucrainei si nu au facut nici multe comenzi" industriasilor lor, observa un economist in domeniul apararii, Renaud Bellais.Fabricile produc insa la capacitate maxima unele echipamente destinate Ucrainei sau in vederea refacerii stocurilor nationale autohtone - rachete antiaeriene sau antitanc, obuze, tunuri. "AUTONOMIE STRATEGICA" UE, care inregistreaza o intarziere in planurile de productie de obuze de 155 de milimetri, preconizeaza sa produca 1,4 milioane in 2025, mai multe decat cele 1,2 milioane prevazute in acelasi orizont de timp de catre Statele Unite."Capacitatile de productie din Europa nu sunt deloc neglijabile, insa sunt fragmentate - 15 producitori de obuze repartizati in 11 tari, de exemplu - si nu sunt deloc coordinate", declara AFP Bellais.Raspunsul la nevoilor Ucrainei "va dura, pentru ca nu ne-am luptat sa facem asta", iar fabricarea unui echipament poate dura "mai multe luni, eventual mai multi ani", spune el.Christian Mölling, de la centrul german de reflectie DGAP, este de aceeasi parere."Baza industriala a apararii europene nu este capabila sa raspunda nevoilor pe timp de razboi", considera el.Construita dupa sfarsitul Razboiului Rece, in opinia sa, ea a "pierdut capacitatea de a-si creste cadenta productiei".Unele state, care vor sa-si consolideze rapid mijloacele militare, au tendinta sa privilegieze, in detrimentul industriei europene, achizitii din raft, adica existente, in principal din Statele Unite, pe care le considera garantul securitatii lor, noteaza el.Potrivit Institutului Relatiilor Internationale si Strategice (IRIS), cu sediul la Paris, din achizitii de armament in valoare de 100 de miliarde efectuate de catre Cei 27 din 2022 si pana la mijlocul lui 2023, 60% au fost efectuate din Statele Unite, iar 13% din Coreea de Sud. "EGOISME NATIONALE" In lipsa unor garantii ale activitatii lor viitoare, industriile europene raman reticente sa investeasca in capacitati de productie suplimentare, in pofida unor eforturi ale Bruxellesului de a incuraja comenzi in grup ale mai multor state."Problema ramane deschisa daca cresterea cheltuielilor cu apararea in UE se va traduce intr-o consolidare a industriei sale (...) sau, din contra, intr-o agravare a dependentei" de Statele Unite, subliniaza o cercetatoare de la Institutul polonez al Afacerilor Externe (PISM), Aleksandra Koziol.Necesitatea unei autonomii strategice europene nu este impartasita de catre toti, mi ales de catre state membre UE din Europa Centrala si de Est, care nu vad in ea un interes economic.Industria lor a apararii "nu este in pozitia de a contrinui in mod semnificativ la proiecte europene", apreciaza Mölling.Fiecare stat isi promoveaza campionii nationali atunci cand acestia exista si "din nefericire ramane in logica egoismelor nationale", deplange Renaud Bellais, care releva totodata o "tensiune intre discursul despre aparare si constrangerile bugetare"."Ne este frica, dar nu suficient cat sa schimbam logica", rezuma el.Insa, "daca europenii nu-si integreaza complet efortul apararii si nu functioneaza ca o entitate unica, ei nu vor fi niciodata in masura sa egaleze capacitatile americane", avertizeaza Mark Cancian de la centrul american de reflectie CSIS.Cum ramane, atunci, cu inlocuirea americanilor de catre europeni in Ucraina?"Procesul a inceput deja", marturiseste un diplomat ucrainean, "va lua timp, trebuie sa continuam".Articolul ANALIZA: Lungul drum al Uniunii Europene de a deveni arsenalul Ucrainei apare prima data in Money.