Aseara, iesind din Sala 1 a BAR, dupa ce m-am chinuit, ca de obicei, cu valizele pe treptele scarii, ma abordeaza un tip agitat. Dupa recomandare si dupa guler, dibui ca e un prelat catolic. Dupa ceremonia de rigoare, desfasurata, evident, in conditii de viata normala, cind functioneaza politetea (imi imaginez cu greu o discutie in celula supraaglomerata gen va rog sa ma scuzati, pot sa ma asez pe WC fara ca dumneavoastra sa-mi auziti icnetele sfincterului?!), ma scuzati ca va inoportunez, nu face nimic, zic eu, desi face, e opt seara, s-a inchis sala de lectura, daca nu ma grabesc, cei de la Academie pun lacatul si la poarta si va trebui sa zurui valizele de-a lungul bulevardului Dacia, distinsul deschide portbagajul masinii (sale, fireste) si scoate de acolo un sul urias de hirtie, il desfasoara, vorbind intr-una pe parcursul acestei operatiuni, si eu inteleg ca e copia documentului final al Conciliului de la Florenta, unde s-a decis Unirea celor doua biserici.