Prin hotararea pronuntata, Curtea a analizat cu prioritate cea de-a doua intrebare adresata de instanta de trimitere privind interpretarea art. 9 alin. (3) din Conventia de la Aarhus[2] , citit in lumina art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (CDFUE). In mod contrar pozitiei exprimate de reclamanta din litigiul principal, Curtea de la Luxemburg a statuat faptul ca prevederile art. 9 alin. (3) din Conventia de la Aarhus nu se opun unei reglementari nationale in temeiul careia unei entitati juridice, alta decat o organizatie neguvernamentala de protectie a mediului, nu i se recunoaste calitatea procesuala activa (pentru a ataca un act administrativ care nu ii este adresat), decat atunci cand invoca incalcarea unui interes legitim privat sau a unui interes legat de o situatie juridica in legatura directa cu obiectul sau de activitate.