Jurnalista Cristina Dinulescu Sterian, in varsta de 40 de ani, a scris pe pagina sa de Facebook despre experienta sa dupa ce a fost diagnosticata cu COVID si a ajuns in spital unde a respirat cu ajutorul mastii de oxigen timp de mai multe zile. ea ii indeamna pe cei care nu cred in aceasta boala sa lase deoparte conspiratiile si sa poarte masca.   OMV Petrom se retrage din Kazakhstan dupa 22 de ani   "Cine nu crede in Covid sa vina in sectia de Boli Infectioase Buzau, dar fara echipamente, fara masca, si sa respire alaturi de noi, cei pe care nemernicul ne-a lovit pentru ca, la un moment dat, am lasat garda jos. Sa vina aici sa vada cum lucreaza omuletii albi, salvatorii, cum le curge transpiratia prin costume si prin cele 2 - 3 perechi de manusi, cum se chinuie sa-ti gaseasca venele si cu toate acestea cum gasesc puterea sa zambeasca, sa-ti spuna o vorba buna, sa te faca sa nu te simti un ciumat", scrie Cristina.   Se redeschid scolile? Anunt de ultim moment de la Monica Anisie: Pericolul este dincolo de poarta scolii   "Feriti-va, fratilor! Nu e o gluma, nu bagatelizati situatia in care ne aflam. Dati-va un restart. Avem timp de petreceri, iesiri, revelioane. Important e ca acum sa iesim cu totii la numaratoare. Purtati masca! Protejati-va! Stati cu familia! E cel mai pretios lucru. Lasati medicii sa-si faca treaba si rugati-va pentru ei! Lasati conspiratiile. O masca nu va ingradeste nici un drept, nici o libertate. Va spune pacienta din salonul 13, care era sa pice in razboi. La 40 de ani, fara prea mari probleme de sanatate. Poate doar prea pornita, prea in vrie, prea sa le faca pe toate", incheie ea. Postarea Cristinei Dinulescu Sterian: Pacienta din salonul 13 M-a lovit! M-a lovit cum nu credeam ca o s-o faca! Viata mi-a dat o palma aspra, mi-a spus ca e momentul sa ma trezesc, sa-mi dau un restart, sa incetez cu fuga, sa mai las naibii stresul si dorinta permanenta de a face totul cat pot de bine si de mult si de a-i multumi pe toti. A fost o palma pe care, din pacate, au simtit-o dur si copiii si familia mea, o palma ale carei urmari le voi simti, probabil, toata viata, pentru ca aceasta palma a venit la pachet cu urme adanci lasate pe plamanii mei si Dumnezeu stie cate si mai cate. Cum a inceput totul! Nebunia a inceput, sambata pe 3 octombrie. Sara implinise 7 ani cu o zi in urma, i-am organizat atunci o mica petrecere cu copiii pe care ii intalnea zilnic. Poate am gresit, insa ce parinte nu-si doreste sa-si bucure copilul de ziua lui? Banuiesc ca nu atunci a fost insa problema, ci a doua zi, atunci cand oameni dragi sufletului nostru ne-au vizitat, spunand, la un moment dat, printre altele, ca la inceput de saptamana, unul dintre ei a avut o jena in gat, probabil "de la apa rece", dar si ca o ruda apropiata nu s-ar simti bine. Nu m-am alertat atunci, sub nici o forma. La cateva zile distanta de acest moment, eram deja toti 4, ai mei, contacti directi ai unui caz confirmat. Am avut inspiratia de a nu mai merge la serviciu, m-am izolat si a inceput asteptarea. La mine totul a inceput cu o durere cicalitoare de frunte, care nu ceda cu nimic, apoi cu tendinta de a-mi drege vocea. Eu, vorbitor de radio de vreo 20 de ani, am aceasta problema, insa in contextul dat mi-am dat seama ca e mai mult decat banala mea raguseala. Am stat inchisa in dormitor, in timp ce sotul meu a dus singur grija copiilor dar si pe a mea, de a avea tot ce-mi trebuie in camera unde eram izolata. A urmat testul si, fara prea mari surprize, rezultatul. Știam, simteam cum virusul imi inundase deja organismul. Ma ustura nasul cand respiram, durerea de gat era nemaitraita. Vestea buna era ca Sara, testata odata cu mine, era negativa. Inca! Pasul doi: spitalul Pozitiva, dar pozitiva! Asa am plecat la spital. Cu simturile usor amortite, dar cu machiaje in bagaje si haine dragute de spital, m-am infiintat la poarta sectiei de Boli Infectioase. Nici prin gand nu-mi trecea ca aici o sa mor "un pic" si o sa ma nasc pentru a doua oara. Eram pe picioarele mele, saturatie buna, o usoara stare febrila, nimic mai mult. Totul parea ok iar optimismul domnului doctor Micu, cel care urma sa-mi fie inger, mi-a dat incredere ca voi trece eu si prin asta. Nu-s vreo fandosita, sunt un om trecut prin viata si nu aveam de gand sa cedez acum. Insa s-a intamplat! Dupa cateva zile in care totul a mers bine, cu afectare pulmonara sub 5 la suta si analize "un pic ciupite" s-a produs dezastrul. A inceput ceea ce se cheama furtuna de citokine, o reactie a sistemului imunitar care provoaca dezastru si lasa urme adanci. A inceput lupta! Lupta mea pentru viata! Intre timp mi s-a alaturat in aceeasi rezerva, in patul vecin, Rares. Rares, pozitiv si el, a implinit 12 ani in spital, nu alaturi de prietenii lui, insa primind cadou bomboane de la asistentele care ne-au ingrijit cu atata daruire. I-au cantat la multi ani, l-au imbarbatat, in timp ce eu incercam sa par bine, in patul de langa, iar telefoanele de la cei care aflau despre mine nu mai conteneau si ma oboseau atat de tare. Cumva nu am simtit de la inceput ca situatia e atat de grava, insa saturatia scadea iar eu faceam deja temperatura mare. Nu-s vreo ignoranta, iar faptul ca am scris sute de stiri despre Covid de la inceputul acestei pandemii, m-a facut incet, incet, sa inteleg proportiile dezastrului. Intre timp, in rezerva alaturata mi s-a alaturat restul "clanului Sterian". Eram pozitivi cu totii. Din fericire, ei bine. Lupta "ingerilor albi" dusa pentru mine Odata declansata furtuna de citokine, a inceput dezastrul si lupta lor, a medicului Micu Bogdan, a dr. Raduta si a asistentelor de a ma salva. Crp-ul, analiza care arata inflamatia din corp sarise peste 74, afectarea pulmonara depasise 20 - 30 la suta. Cu o tenacitate incredibila, fara a ma panica mai mult decat e cazul, dr. Bogdan Micu a inceput sa pompeze in organismul meu tot ce credea si spera ca ma va ajuta. Antibiotice, antivirale, apoi plasma hiperimuna pentru care ii multumesc Dr. Craciun Adriana si celor care si-au facut timp sa doneze dupa ce au trecut prin boala. Au fost zile bune in care am respirat prin masca de oxigen, cu butelia langa pat. A fost o batalie incredibila, despre care abia acum incet, incet, incep sa-mi vorbeasca salvatorii mei in alb. Cum stam acum? Imi place sa cred ca greul cel mai greu a trecut. Toti 4 suntem negativi, ai mei acasa, asteptandu-ma, eu inca pe un pat de spital, dar cu speranta ca azi ma voi externa. Am mainile si burta pline de vanatai si intepaturi, dar sufletul plin de recunostinta pentru cei care m-au salvat. Sunt sigura ca pentru mine greul nu a trecut. Plamanii sunt afectati. Și inima mi-o ia la trap deseori. Plus insulina la pachet. Sunt ragusita, tusesc, obosesc. Nici vorba de munca prea curand. Urmeaza o perioada de recuperare, investigatii peste investigatii si credinta ca Dumnezeu ma va ajuta, in continuare. Va fi o lupta pentru mine si familia mea, dar am speranta ca vom fi bine! Covidul scoate la iveala caractere Dupa palma pe care viata mi-a dat-o atunci cand ma asteptam mai putin, pentru mine totul e altfel. Mi-am dat seama ca viata nu inseamna doar munca si voi incerca sa prioritizez altfel lucrurile. Mi-am dat seama ca am o sora pe care nimeni nu o poate inlocui si indiferent cate paruieli au fost intre noi, eu sunt ea iar ea e eu. Mi-am dat seama ca am prieteni multi, dar mi-am dat seama si ca unii nu au ce cauta in viata mea. Și i-am exclus si sunt eliberata. Imi pare rau pentru grijile pe care le-au trait parintii mei, insa atat am putut duce eu. Daca i-as fi putut feri as fi facut-o. Despre ei, salvatorii mei Cine nu crede in Covid sa vina in sectia de Boli Infectioase Buzau, dar fara echipamente, fara masca, si sa respire alaturi de noi, cei pe care nemernicul ne-a lovit pentru ca, la un moment dat, am lasat garda jos. Sa vina aici sa vada cum lucreaza omuletii albi, salvatorii, cum le curge transpiratia prin costume si prin cele 2 - 3 perechi de manusi, cum se chinuie sa-ti gaseasca venele si cu toate acestea cum gasesc puterea sa zambeasca, sa-ti spuna o vorba buna, sa te faca sa nu te simti un ciumat. Multumesc Mihaila Amalia si tuturor colegilor dvs. Sunt oameni adevarati care nu doar ca merg la munca, la job, ci care au harul de a-ti vindeca trupul si de a-ti alina sufletul. Pretuiti-i si rugati-va sa ramana intregi. De la asistente si pana la cei 2 doctori, o mana de oameni cu O mare, pentru mine, ei au fost salvatorii. Cu voia si grija lui Dumnezeu si a Maicii Domnului. Multumesc Dr. Bogdan Micu, sunteti mare. Veti ramane mereu in inima mea care o ia inca la trap, dar sper sa se mai potoleasca odata ce ajung acasa, la ai mei. Multumesc Dr. Raduta, sunteti minunata. Multumesc asistentilor care m-au ingrijit, mi-au zambit si m-au alinat pe mine si pe copiii mei, in cea mai crunta parte a existentei mele. COVID exista si pandeste Feriti-va, fratilor! Nu e o gluma, nu bagatelizati situatia in care ne aflam. Dati-va un restart. Avem timp de petreceri, iesiri, revelioane. Important e ca acum sa iesim cu totii la numaratoare. Purtati masca! Protejati-va! Stati cu familia! E cel mai pretios lucru. Lasati medicii sa-si faca treaba si rugati-va pentru ei! Lasati conspiratiile. O masca nu va ingradeste nici un drept, nici o libertate. Va spune pacienta din salonul 13, care era sa pice in razboi. La 40 de ani, fara prea mari probleme de sanatate. Poate doar prea pornita, prea in vrie, prea sa le faca pe toate.....